Flea Market-ul este pentru americani ce e ocsko piac pentru central-europeni şi bazarul pentru levantini, adică un loc unde oamenii pot vinde şi cumpăra în voie ace, brice şi carice, vechituri şi chinezării, fructe şi cauciucuri de roabă, CD-uri şi alte produse originale Adibas, Panosanic ori Armrani.
În Chicago, Maxwell Street Market, cum este oficial denumită fosta piaţă de vechituri, se întinde pe aproape un kilomentru de-a lungul Des Plaines Avenue între Roosevelt Road şi Polk Street, fiind paralelă cu autostrada I-90/94 care taie oraşul de la nord la sud, şi campusul local al Universităţii din Illinois, cea mai mare instituţie de profil din zonă, cu aproape 25,000 de studenţi, o cifră totuşi mică în comparaţie cu Spiru Haret, de exemplu, cea mai mare fermă zootehnică din peisajul cultural-agricol românesc.
Intrarea în piaţă este liberă ca în orice tîrg condus de comercianţi, în schimb parcarea este scumpă şi nici nu se găseşte. Marfa este înşirată pe tarabe iar vinzatorii extrem de amabili. Fiind economie liberă si criză pe deasupra, preţurile sunt negociabile şi relativ mici, indiferent de produs. Ca lume, persoane şi anturaj majoritari sunt hispanicii, care dau o notă specifică de parfum şi culoare tirgului în care est-europeanul se simte al naibii de acasă. Se vorbeşte mult, repede şi tare şi se ascultă la maxim narco corrido, un soi de manele mexicane în care se evocă drogurile, traficul de orice fel si natură, femeile şi automobilele tunate corespunzator, armele, banii şi last, but not least, duşmanii. Aglomeraţia dintre rînduri te face să-ţi pipăi instinctiv portofelul la fiecare trei minute însă hoţii de buzunare lipsesc, la fel cum lipseşte de altfel şi poliţia, sau cine ştie, poate şi unii şi ceilalţi umblă deghizaţi în emigranţi români.
Pentru cei cărora li se face foame există standuri cu mîncare mexicană, foarte gustoasă, pregătită pe loc, în cele mai autentice condiţii, de catre semi-profesionişti ai tortillei de porumb şi burrito-lui cu carne, nevorbitori de engleză.
Singura ciudăţenie ce mi-a atras atenţia a fost o tarabă a Partidului Revoluţionar Comunist American, unde un ins care era evident că habar nu are cine sunt şi ce vor comuniştii, păzea nişte cartoane cu propagandă anti-imperialistă, umbrite de un drapel roşu, din care lipsea secera dar mai ales ciocanul. L-am întrebat dacă a auzit de Ceacesku şi în loc de răspuns mi-a oferit, pentru un dolar, ultimul număr al ziarului lor. Nu i-am dat, drept pentru care a refuzat sa stea la poză.
Tîrgul se sparge pe la ora prinzului cînd cumpărătorii se răresc iar vinzatorii încep să-şi încarce marfa rămasă în van-uri şi camionete janghinoase şi obosite, ceea ce arată că negustorii au o meserie în timpul saptaminii. Viva la clase obrera mexicana! Viva los trabajadores!
a shopping aisle
Postări
