The name of the game: over!

După ce am furat un egal în Franţa, am revenit la iarba galben maronie de acasă să ne antrenăm cu public pentru Europenele din 2012, contra Austriei, o echipă mijlocie-mică, potrivit clasamentul FIFA (locul 70). 

Din păcate tot ce am luat franţujilor am dat înapoi austriecilor, ba şi mai mult, noi venind cu un punct de la Paris şi nemţii ăştia maghiarizaţi ne-au uşurat de două, c-aşa-i în tenisul cu piciorul. 

Nu trebuia să învingem Austria şi n-am făcut-o, ceea ce e bine pe undeva, ai noştri reuşind să economisească astfel jocul bun şi golurile pentru viitoarele campanii; asta fiind oricum compromisă încă de cînd şi-a anunţat Piţurcă intenţia de a nu demisiona, imediat după tragerea la sorţi. 

Personal n-am crezut în Răzvan Lucescu pînă cînd tripleta de aur a cocălarilor din fenomenul românesc (Becali-Borcea-Iancu) au început să-l atace pe selecţioner. E clar că dacă te înjură ăştia nu poţi să fi un tîmpit, dimpotrivă.