Sminteli de toamnă

În fiecare zi lucrătoare adaug cîte un buchet de 120 de kilometri la contorul maşinii. Asta înseamnă aproximativ patru ţigări, un termos de cafea, două-trei podcast-uri/telefoane şi vreo 50 de unităţi LDL. În restul timpului stau. şi gem. şi înjur. şi mai înaintez trei metri.

Nu-mi plac ceilalţi participanţi la trafic şi dacă ar fi după mine mi-aş petrece bucuros restul vieţii de carosabil  singur cuc. În zilele cînd nu mă mişc de pe loc cîte 10-20 de minute visez, nu că zbor, atunci aş vorbi aici despre avioane, ci că am o şosea numai a mea, cu trei benzi, precum Kim Jong Îl, soarele roşu cu dinţi al Coreii comuniste. În realitate însă trebuie să împart fiecare bucăţică de asfalt şi din mine cu alţii.

S-ar putea scrie cărţi, romane, tratate de medicină chiar, despre comportamentul la volan al şoferului amator, individul căruia în urma unei examinări extrem de superficiale i se dă o licenţă de operare a unui vehicul care omoară anual mai mulţi oameni decît tancurile şi elicopterele de luptă.

Nu cred însă că sunt multe lucruri care să mă enerveze mai mult decît idiotul care schimbă banda fără să semnalizeze, una dintre cele mai raspindite lighioane în mediul rutier. Convins probabil că semnalul pentru schimbarea direcţiei de mers este doar o întrebare prostească în testul pe care oricum l-a tocit ca pe apă, fără să-l priceapă, dihania se mişcă instinctual de pe o bandă pe alta, şofatul fiind ceva atît de natural pentru el precum mersul în căruţă. În mintea lui ceilalţi au fost dotaţi cu ochi şi simţuri pentru a-l vedea şi a-l anticipa pe el, altfel sunt doar nişte proşti îngrămădiţi care habar nu au de cîte ori a jucat el Fast&Furious.

La mică distanţă faţă de cel de sus se situează alt exemplar al faunei rutiere, boul cu leduri, cel care atunci cînd ţi-a clipit din semnalizare e deja în faţa ta, iar faptul că tu dai în frîne pînă îţi belesti pantofii în radiator, evitindu-l, nu-i vina lui, el a semnalizat. Nu, nu pentru a te atenţiona, aia-i pentru începători, coaie, ci pentru a te avertiza, losere, acela fiind locul sau. El are semnalizarea pusă şi asta îl scuteşte de a se mai asigura că poate să treacă pe altă bandă, ceilalţi trebuie să o facă şi să reducă viteza, să oprească eventual, şi chiar să îl dirijeze dacă este nevoie, pentru că jivina să se pună acolo unde vrea.

Pentru cei de sus şi alţii la fel regret că nu am rămas între organe, de unde puteam să-i ard cu cîte o amendă, poate şi cu un pulănior cînd nu se uita nimeni. Ce frumoasă ar fi fost viaţa!